"Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet, este darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers!"
Octavian Paler
O, tu, cu ochi albastri, cat de frumoasa esti! Asa desigur sunt fapturile ceresti, Pe care le vedeam, copil, intraripate, Cu cate-un crin in mana si pletele pe spate. Cand te cuprind de mijloc imi pare ca un vis, Ca mi-a picat un inger de sus, din paradis. Cu mare sfiiciune pe-obrazul tau pun gura, Gustandu-i ametit aroma si caldura. De ma pecetluieste buza-ti trandafirie, Ma simt inviorat ca de-o eucaristie, Ma-ntreb de-i cu putinta ca tu sa ma iubesti. O, tu, cu ochi albastri, cat de frumoasa esti!
Mangaie-ma cu mana ta cea copilareasca, Ineaca-ma cu coama ta supraomeneasca, Ce cade ca o creanga pletoasa si divina, Cu un miros de cinam si frunze de lumina. Fa-mi cerc pe dupa gat cu bratul tau subtire, Asa cum se cuvine smeritului tau mire, Si lasa-te usoara cand cu un salt vanjos Te duc in patul biblic de cedru si-abanos, Neprihanita, goala, zvacnind fara vestmant Sa dormi cu mine noaptea in sfant asezamant. In raiul tau suav ma-mbii si ma sfintesti, O, tu, cu ochi albastri, cat de frumoasa esti!
Mi-a rasarit in suflet dorul Ca o plapanda floare-albastra, Si-ntr-un amurg de seara dulce A inflorit iubirea noastra, Dar tu te-ai ingrijit, iubito, Mai mult de floare, ca de glastra ... In taina noptilor tacute, Cand clipele se pierd mai greu, Eu am hranit cu lacrimi floarea Ce-ntinerind crestea mereu, Dar azi chemand uitarea sfanta Smulg floarea sufletului meu.
Ridici pleoape mari de neguri grele Si ochii Tai, lumina, mi-i arati. O, Doamne si stapan vietii mele, Sunt ochi, purtand adanc noian de stele, Sunt ochi de foc, ce-aprind pustietati. Sunt mari ciorchini de boabe luminoase; Din ele raze curg in loc de vin.
Sunt Ochii tai ca spadele taioase,
Arzand cu rani adanci si dureroase, In cearcanele cerului senin.
Caci de-ar pica o lacrima fierbinte
Din jarul lor intunecat si greu S-ar prabusi in flacarile sfinte Pamantul tot si mortii din morminte, Scantei, s-ar inalta la Dumnezeu. Ar fi un singur foc, nemarginire De flacari albe-n val de valvatai. Si n-ar mai fi nici trupuri nici simtire: Ar arde numai focul Tau, Iubire, Lumina-n lungul vesnicelor cai.
In seara cand ne-om intalni- Caci va veni si seara-aceea- In seara-aceea voi aprinde trei candelabre de argint Si-ti voi citi Capitole din epopeea Amantelor din Siracuza, Citera, Lesbos Si Corint ... Si-n seara cand ne-om intalni Te-oi intreba, Ca si pe multele pe care le-am intrebat'naintea ta: -Voiesti sau nu sa fii a mea?
In seara cand ne vom iubi- Caci va veni si seara-aceea- In pat vom presara buchete de trandafiri si chiparoasa Ne vom inchide-apoi in casa Si vom zvarli in strada cheia ... Si-n seara cand ne vom iubi Te-oi intreba, Ca si pe multele pe care le-am intrebat'naintea ta: -Voiesti sau nu sa fii a mea?
Si-n seara cand ne-om desparti- Caci va veni si seara-aceea- Vom stinge flacarile-albastre din candelabrele de argint, Iar florile de chiparoasa si trandafirii-i vom presa In cartea roza-a epopeii Amantelor din Siracuza, Citera, Lesbos Si Corint ... Si-n seara cand ne-om desparti Te voi ruga, Ca si pe multele pe care le-am sfatuit'naintea ta: -Sa-ti amintesti c-ai fost si-a mea!...
In dulcea luna Mai cand iarba-n camp rasare Si vesel de placere tot sufletul tresare, Eu singur in mahnire, in suferinti si chin Vars lacrimi de durere si mult amar suspin.
In dulcea luna Mai cand tainic luna plina Si mii de mii de stele pamantul insenina Pe cerul vietii mele s-aduna negri nori Ce-ntunec-al meu suflet si-l implu de fiori.
In dulcea luna Mai cand pasarile canta Si armonii divine natura toat-incanta In mine-un glas de jale se plange disperat Ca viscolul de iarna ce urla-nfricosat.
In dulcea luna Mai cand dulci si calde raze Din soare se coboara si totul inviaza Eu palid, in tacere, plec fruntea la pamant Si-ndrept a mele ganduri spre recele morment.
"Sunt flacara, sunt jar, sunt para,
Merg printre oameni luminand.
Sunt ca o stea ce straluceste,
Dar nimeni nu ma vede-arzand.
Ard ca un codru ce nu piere
Sub flacarile ce-l incing,
Un codru care arde-ntr-una
Dar flacarile nu-l ating
Si ard, si ard, asa de-a randul,
Ca mii si mii de stele.
Ii luminez pe cei din preajma
Arzandu-mi visurile mele.
Stiu, se va stinge crud odata
Aceasta flacara, stindard
Da-mi pare rau ca se va stinge
Fiindca traiesc numai cat ard ..." V. Carianopol - Flacari
